pretios | BSG

poza perla

Perla, după cum v-am mai povestit și în alt articol, nu face parte din universul mineral, ci aparține lumii vii, alta decât a omului. Se naște dintr-un corp străin – o impuritate, cum ar fi un firicel de praf care pătrunde în cochilia scoicii. Atunci scoica, pentru a-l înlătura, începe o muncă îndelungată, învelindu-l în straturi fine și succesive de sidef. Astfel apare perla, după ani și ani.

Perlele naturale, însă, sunt foarte rare. Dar s-a descoperit, în schimb, o metodă de cultivare a perlelor, dezvoltându-se, mai apoi, producția perlelor de cultură, mai ales în China și Japonia. În cochilia scoicilor se implantează bucăți de sidef, care cresc în decursul a 5-8 ani. După ce se introduce implantul, scoicile se pun iar în mare, în locuri special alese, unde temperatura apei e optimă, iar solul – bogat în minerale.
Chiar dacă perlele de cultură sunt la fel de frumoase și strălucitoare, ele sunt mai ieftine, iar diferența dintre cele două tipuri de perle se poate observa doar prin expunerea la raze X.
Legenda perlei spune că luna, stând și privind către pământ, vede răutatea, dar și suferința oamenilor. De supărare, atunci, începe să plângă, iar lacrimile ei se transformă în perle, la fel de strălucitoare precum lumina blândă a reginei nopții. Dar asta se întâmplă doar în nopțile cu lună plină, iar lacrimile lunii cacd doar peste ape, fiind prinse de scoici, în cochiliile lor protectoare. În anumite nopți, când nu le vede nimeni, scoicile se deschid și ies la suprafață, lăsând perlele să se încarce iar cu lumina lunii și să devină mai frumoase, prețioase și strălucitoare.

 

bratara-aur-inimiÎncă de la primele descoperiri, acest metal preţios a fascinat omul prin frumuseţea şi strălucirea sa. În epoca de piatră, aurul era apreciat doar ca podoabă. De-a lungul timpului,aurul şi-a păstrat „funcţia” de a fi purtat ca obiect de podoabă, sau de a servi ca obiect de cult, dar au fost descoperite şi alte calităţi ale lui, aurul îndeplinind şi alte roluri.

Mai întâi, aurul a primit rolul de monedă, iar apoi de ban universal. Mai apoi, aurul a început să fie utilizat în industrie. În prezent, el este folosit în diferite domenii ale tehnicii de vârf: în tehnica de calcul, în comunicaţii, în electronică, medicină etc. Aurul a zburat în spaţiul cosmic împreună cu primii cosmonauţi, deoarece proprietăţile sale reflective sunt vitale pentru protejarea navelor cosmice.

Dar principalul motiv pentru care a fascinat aurul au fost bijuteriile, prin care omul, de-a lungul timpului, şi-a etalat puterea şi bogăţia, şi-a exprimat sentimentele, şi-a arătat aspiraţiile. Ca monedă, aurul era o măsură a valorii şi a muncii omului.

Aurul a fascinat dintotdeauna şi datorită calităţilor fizico – chimice, fiind metalul cel mai uşor de prelucrat.

Oamenii au fost atraşi dintotdeauna de ceea ce nu puteau avea cu uşurinţă. Iar aurul i-a fascinat tocmai prin raritatea lui. Acest metal preţios e atât de rar încât,  tot aurul omenirii care a fost extras până în secolul trecut, ar forma un cub cu latura de 17 metri, cântărind în jur de 88.000 tone.

Însă, în natură, aurul, fie că îl vedem sau nu, se află peste tot în jurul nostru: în apa mărilor, a râurilor şi a oceanelor, în crusta Pământului, în plante, şi, în cantităţi infime, chiar şi în corpul omenesc.

Specialiştii susţin că, în Oceanul Planetar, ar exista peste 10 miliarde de tone de aur în suspensie, adică de 100.ooo de ori mai mult decât a extras omenirea.

Cuvântul „aur” are, în toate limbile lumii, putere de simbol, devenind un superlativ unic: „inimă de aur”, „om de aur”, „meserie de aur” etc. Aurul a devenit un mit puternic înrădăcinat în condiţia umană.

Bibliografie: Murgu, Nicolae; Isărescu, Mugur, Aurul, mit şi realitate, Iaşi, Editura Junimea, 1981.

Bijuterii-din-aurObiectele din aur, dacă sunt păstrate în condiţii normale, pot rezista o veşnicie. S-au găsit piese din aur, perfect păstrate, confecţionate în urmă cu şapte mii de ani.

Acest lucru se datorează proprietăţii acestui metal nobil de a nu se oxida în aer şi apă. De asemenea, el este rezistent la diferite influenţe chimice şi nu se modifică sub acţiunea acizilor. Astfel, aurul îşi păstrează în permanenţă culoarea şi strălucirea de la început.

Aurul se dizolvă însă în „apă regală”, un amestec de acid clorhidric şi acid azotic concentrat, şi în soluţiile alcaline de kaliu cianhidric sau natriu.

O altă calitate a acestui metal preţios este maleabilitatea şi plasticitatea. Este ciudat cum aurul are o duritate destul de redusă, însă temperatura lui de topire este foarte înaltă (1063 ° C). Având aceste calităţi, ca să vă faceţi o idee, dintr-un lingou de aur de 31,1 g se poate face o foiţă cu suprafaţa de 4 m², şi o sârmă de 100 km.

Despre proprietăţile aurului mai puteţi citi aici şi aici, printre care faptul că aurul este un foarte bun conductor de electricitate, dar şi de căldură. De asemenea, aurul reflectă excelent razele de lumină, atât în zona spectrului vizibil, cât şi razele inflaroşii. De aceea, el este folosit în cosmonautică, pentru protecţia împotriva radiaţiei termice. Cu aur se acoperă sticlele de la căştile cosmonauţilor şi hublourile staţiilor cosmice.

Ce mai merită menţionat este caratajul aurului, sau puritatea acestuia. Aurul pur este întotdeauna de 24 de carate.  Aurul de 18 carate este acela în care, din 24 de părţi, 18 părţi sunt din aur, şi 6 părţi sunt alte metale. Iar în cazul celui de 14 carate, 10 părţi sunt alte metale, iar 14 părţi sunt aur pur.

Bibliografie: Aurul lumii, frumuseţi şi celebrităţi, traducere din rusă de Emil Iordache şi Leonte Ivanov, Chişinău, Editura Arc, 2004.

Aurul reprezintã unul dintre cele mai preţioase metale din lume, el fiind folosit într-o gamã largã de industrii, printre care electronicã şi medicinã.

Preţiosul metal se foloseste la scarã largã în electronicã: 150 de tone de aur sunt consumate, în fiecare an, în aceasta industrie. Aurul este un excelent conductor de electricitate şi reflectã cãldura, iar aceste calitãţi îl fac incredibil de folositor în electronicã şi telecomunicaţii. Există aur în telefoanele mobile, în calculatoarele de buzunar, în computerele de pe birou, dar şi în echipamente mult mai complexe, precum rachete sau componente ale avioanelor ori rachetelor.

Aurul este folosit în producerea multor echipamente medicale, iar unele combinaţii care conţin aur s-au dovedit deja eficiente în tratarea unor boli precum artrita, reumatismul, inflamaţiile sau chiar cancerul. Sã nu uităm de aurul folosit în stomatologie şi nici de firele de aur folosite în producerea stimulatoarelor cardiace ori implanturilor.

Arama este denumirea populară a cuprului. Este un metal de culoare roșiatică, extrem de maleabil, de ductil și foarte bun conductor electric.

Omul a început să folosească metalele native în aşa-numita epocă a metalelor, în mileniul IV, î. e.n. Aproape în acelaşi timp, în diferite locuri din Asia, nord – estul Africii şi Europa, omul începe să cunoască şi să folosească aurul, cuprul, argintul şi cositorul. Primele obiecte au fost prelucrate de om din cupru nativ.

Numele de „cyprium” a fost dat de romani cuprului, el derivând de la numele insulei Cipru, deoarece în timpul romanilor, zăcămintele de aramă din Cipru erau renumite pentru puritate minereului şi a metalului obţinut din el.

Istoria spune că omenirea a trecut întâi prin „epoca de aramă” şi apoi prin „epoca de bronz”. Şi pe teritoriul ţării noastre, metalurgia cuprului şi a bronzului era cunoscută, fapt dovedit de numeroase obiecte găsite de arheologi. Zăcământul de la Baia de Aramă este menţionat în date sigure ca fiind exploatat din timpul domnitorului Mircea cel Bătrân (1386 – 1418).

Dar de la ce vine proverbul românesc „A-şi da arama pe faţă”?

Cum vă spuneam şi în alte articole, primele monede erau făcute din aur şi argint. Falsificatorii de monede le faceau din aramă şi le acopereau numai cu un strat foarte subţire de metal preţios. După un timp de folosire, când se rodea suprafaţa de aur sau argint, apărea de dedesubt arama monedelor false.

Prin analogie, acestă locuţiune se aplică persoanelor care, la fel ca monedele contrafăcute de pe vremuri, işi arată deodata pe faţă năravurile şi caracterul care până atunci stăteau ascunse sub un zâmbet prefăcut sau sub vorbe dulci. Cunoaşteţi astfel de persoane?

În primul rând, aurului i s-a atribuit calitatea de „metal prețios” pentru frumuseţea lui. Apoi mai e faptul că nu se alterează nici în apă (chiar dacă e sărată), nici în aer. Intervin apoi și proprietățile sale mecanice deosebite: aurul se poate modela și la rece și la cald și se poate trage în fire atât de fine, încât dintr-un gram de aur se poate obține un fir de 3 km.

Un alt factor care-l face prețios este raritatea aurului. Zăcămintele de aur sunt mult mai puține în comparație cu alte metale. La toate astea se mai adaugă și munca colosală săvârșită pentru a-l obține.

În Antichitate, procedeele de separare a aurului de steril erau mult mai simple. Însă și cantitățile obținute erau mult mai mici. Zeci de mii de sclavi munceau în condiții vitrege pentru a găsi aur atât pe râurile aurifere, cât și în mine, mai târziu.

Tocmai datorită acestor calități, aurul a ajuns în mare parte în mâinile celor din categoriile înalte ale societății, devenind un simbol al puterii și al bogăției.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate