dochia | BSG

Mărţişorul este simbolul începutului primăvetii. Se spune că firul mărţişorului a fost tors de baba Dochia, în timp ce urca cu oile la munte, simbolizând soarele şi primăvara.

În trecut, copiii, atât fetele, cât şi băieţii, primeau, în ajunul zilei de 1 Martie (la aromâni) sau în dimineaţa zilei de 1 Martie, un bănuţ de aur, rotund şi galben ca soarele, legat de două fire de lână împletite: unul roşu şi unul alb. Ei îl purtau la gât, la mână sau prins în piept. Se spune că cei ce purtau bănuţul, erau feriţi de rele tot timpul anului, iar deochiul nu se prindea de ei. Astfel, mărţişorul era un talisman solar.

Acum, mărţişorul este purtat tot de copii şi de fetele tinere, pentru că se spune că este aducător de iubire.

Firul roşu, simbol al focului şi al soarelui arzător, este îmbinat cu firul alb, al purităţii şi al zăpezii. Firul roşu reprezintă femininul, pasiunea, pe când cel alb, masculinitatea, înţelepciunea. Chiar dacă sunt culori atât de diferite la fel cum este femeia şi bărbatul, acestea sunt inseparabile. Nu pot trăi unul fără celălalt.

Tradiţia dăruirii mărţişorului se practică doar la români şi la unele ţări de la hotarele României. Practic, la noi, de 1 martie se sărbătoreşte Anul Nou a doua oară. Şi se pare că suntem printre singurele popoare care au acest obicei frumos, de a sărbători venirea primăverii, a revenirii la viaţă a naturii şi a soarelui dătător de lumină şi căldură.

 

baba dochiaCu toţii am auzit încă din copilărie de „zilele babei”. Mulţi dintre noi au făcut în şcoală poezia lui Vasile Alecsandri, „Sfârşitul iernii”:

„S-a dus zăpada albă de pe întinsul țării,
S-au dus zilele Babei și nopțile vegherii.
Câmpia scoate aburi; pe umedul pământ
Se-ntind cărări uscate de-al primăverii vânt.”

Însă de unde vine şi ce înseamnă denumirea de „zilele babei”?
Zilele babei sunt primele 9 zile ale lunii martie, fiecare zi reprezentând câte o babă. Pentru că şi aceste ultime zile ale iernii sunt ca nişte babe: ba nesuferite, ba blânde, ba plângăcioase, şi abia poţi să scapi de ele. :)
În Maramureş se mai păstrează încă obiceiul ca fiecare să-şi aleagă o „babă”, adică una din primele zile ale lunii, dinainte. Şi cum va fi ziua respectivă (însorită, ploioasă, înnorată sau frumoasă), tot aşa va fi pentru om restul anului, dar şi sufletul său.
Mai sunt persoane care îşi aleg patru zile, pentru a vedea cum va fi vremea în cele patru anotimpuri care vor urma.

Prima babă, care cade la 1 martie, poartă numele special de Baba Dochia. Această zi se mai numeşte şi „Cap de primavară”.
Da la Baba Dochia vine, de fapt şi denumirea de „Zilele Babei”.
Legenda spune că baba Dochia ar fi fost o bătrână care avea un fecior. Acesta s-a însurat şi i-a adus mamei lui o noră bună. Numai că soacra o punea la munci grele, iar intr-o zi a trimis-o la vale să spele o lână neagră până o va face albă. În timp ce spăla lâna, fata tot plângea. Atunci a trecut pe acolo un bâtran, care era de fapt Dumnezeu. Acesta a intrebat-o pe fată plânge. Fata i-a zis de sarcina grea dată de soacra ei. Atunci lâna s-a prefacut albă. Fata a mers acasă, dar soacra a trimis-o înapoi, sa o faca din albă, neagră.
Plângând, fata a mers din nou la râu. Şi iar a venit Dumnezeu şi i-a făcut lâna neagră şi i-a pus pe caier ghiocei. Când baba a vazut ghioceii, i-a zis feciorului ca a venit primavara şi e de mers cu caprele şi cu oile. Baba a luat pe ea 9 cojoace. Pentru că vremea s-a încalzit, ea tot arunca de pe ea câte un cojoc. Dar când a ajuns sus, a dat un îngheţ mare şi a prefacut-o pe babă în stană de piatră, împreună cu oile şi caprele sale.

Moartea Dochiei, în ziua de 9 Martie se consideră hotar între anotimpul friguros şi cel călduros.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate