carbune | BSG

Pe la mijlocul secolului al XVIII – lea, un prinţ german a încercat să topească câteva diamante. Le-a luat şi le-a pus într-un vas în care, de regulă, se topeau metale, şi le-a introdus într-un cuptor încins, la temperatură foarte înaltă. A făcut asta în speranţa că diamantele se vor topi şi se va forma un diamant foarte mare. Însă a rămas mut de uimire când, după câteva ore de înteţire a focului, fără să părăsească vasul cu privirea, când l-a scos din cuptor, în interiorul lui nu mai era absolut nimic.

Încercări de a topi diamante au mai fost, până când, la sfârşitul secolului al XVIII – lea, Lavoisier a dovedit ştiinţific că diamantul e un cărbune cristalin foarte pur, care arde în aer fără să scoată fum şi fără să lase cenuşă. De atunci, nu prea au mai fost încercări de a topi diamante.

Cu toată duritatea lui excepţională, chimic, diamantul nu etste altceva decât o rudă apropiată a grafitului din minele creioanelor cu care scriem.

Bibliografie: Gridan, Teofil, Florile de piatră ale Terrei, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1982

Carbonul este elementul chimic din tabelul periodic care are simbolul C și numărul atomic 6. Pare aproape incredibil cum carbonul (cărbunele) se poate structura  în inima vulcanilor în diamant, cristalizare cubică ce-i conferă cea mai mare duritate dintre toate materialele existente. Capacitatea lui extraordinară de a forma compuși chimici cu alte elemente chimice sau chiar cu alți atomi de carbon îl fac unic. Grafenul este format dintr-un aranjament planar (bidimensional) de atomi de carbon dispuși într-o rețea hexagonală. Grafenul este cel mai bun conductor de electricitate și căldură cunoscut. Sunt foarte multe moduri în care se găsește carbonul, cel mai important este rolul său de cărămidă. Este practic cărămida materiei celei mai fascinante, viața.


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate