Sfaturi | BSG

Astăzi e o zi deosebită pentru toţi românii de pretutindeni. E ziua în care, acum 93 de ani, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia şi în toată ţara, românii au fost mai uniţi ca niciodată, iar bucuria pe care au simţit-o atunci în suflete se păstrează şi acum.

Avem mii de motive să ne iubim țara și compatrioții. Am avut șansa de a ne naște într-una dintre cele mai frumoase regiuni ale lumii, alături de cei mai primitori oameni, iar limba pe care o vorbim e „dulce și frumoasă”.

La fel cum fiecare copil spune că mama lui e cea mai frumoasă, așa ne vedem și noi patria-mamă. Avem o istorie de mii de ani, avem tradiții și obiceiuri pentru care trebuie să ne luptăm pentru a le păstra și avem puterea de a face ca țara noastră să iasă din cenușă și să strălucească, chiar dacă e în al 12- lea ceas. Trebuie doar să deschidem ochii și să vedem ce avem în jurul nostru.

Aşa că, dragi români, fie ca această zi să vă aducă în suflete lumină, înțelepciune și iubire. La mulți ani, România!

 

 

Asta e o vorbă de-a bănăţenilor: „Ai, dai, n-ai!”(adică dacă ai şi dai, nu mai ai), care pe mine mă amuza teribil când eram copil şi spuneam că sigur a fost inventată de vreun zgârcit. Mie-mi plăcea proverbul: „Dar din dar se face rai”, pentru că dacă dăruieşti, şi o faci din suflet, întotdeauna ţi se întoarce binele, de unde nici nu te-aştepţi. Însă, întotdeauna când dăruieşti, fie că e vorba de chestii materiale sau de sentimente, nu trebuie să te aştepţi să primeşti ceva în schimb.

Pentru că dezamăgirea şi nefericirea tocmai de acolo se trage: de la prea multe aşteptări pe care le avem de la cei din jurul  nostru. Dacă plăteşti un om, e normal să te aştepţi să-şi facă treaba, dar eu mă refer la altfel de aşteptări. De exemplu, când te aştepţi ca cel apropiat să fie tot timpul cu zâmbetul pe buze şi la dispoziţia ta oricând. Normal că vei trăi o dezamăgire în cazul ăsta.

Şi închei cu câteva cuvinte scrise de Mihai Eminescu: „A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi o copilărie.”

Oamenii sunt în primul rând ființe sociale care trăiesc în comunități mai mari de 50 de persoane. Cred că fiecare dintre noi este de acord cu acest fapt. Dacă stăm bine să ne gândim avem cu toții câte 50 de persoane care, de-a lungul vieții, ne-au fost sau le-am fost alături. Totuși, acum când tehnologia este în vârful evoluției, parcă viața unui om este mai grea decât era altă dată. De ce oare?  În trecut, în localitățile rurale, atunci când o familie se întemeia, comunitatea participa unită, împreună, la construirea unei case pentru tinerii căsătoriți. Claca, căci așa se numea, era obiceiul ce făcea parte din normalitate și-i făcea viața omului mai ușoară. Se adunau cu mic cu mare, munceau, își împărtășeau unul altuia meșteșugurile, cântau, se spuneau povești și în final, împreună, făceau să fie viața mai ușoară.

În ziua de azi suntem prea individualiști să ne mai ajutăm unul pe altul; comunitățile, paradoxal, sunt mai mari de 150 de persoane și totuși marea noastră majoritate pentru a avea o casă trebuie să muncim 20-30 de ani. Dacă o zi pe săptămână am face ceva pentru comunitatea noastră, oare nu ne-ar fi viața mai ușoară? Oare nu ar fi soluția să punem capăt problemelor majore și să scăpăm și de criza financiară? Oare nu acestă dezbinare și acest individualism ne-a făcut viața grea?

Vă aștept părerile!

„Prea preocupați de cotidian”, ar fi descrierea pe ar face-o un privitor la viața noastră. „Mult prea ignoranți cu trecutul nostru” și „prea siguri pe viitor” ar fi alte remarci pe care le-ar face acel privitor.

Dar cine este acel privitor demn să facă aceste afirmații? Am fi chiar noi dacă am știi că firul vieții se termină.

Reluându-ne trecutul, de multe ori ajungem la concluzia că prea des am repetat unele greșeli și era mai bine să învățăm mai multe din trecut. Ca oameni, ar fi mai bine poate să ne respectăm mai mult tradițiile și învățătura lăsată din moși-strămoși. Astfel am trăi prezentul mai intens, fără să ne amăgim că putem stăpâni timpul și viitorul. Am fi mai puțin dezamăgiți de cele rele și mult mai fericiți de cele bune, nu?

Rutina zilnică ne răpește de multe ori întregul timp pe care îl avem. Azi am auzit pe cineva care spunea că mai nou o săptămână i se pare că trece în două, trei zile. M-am identificat și eu cu această situație. Am încercat să-mi rememorez clipe importante din ultimele luni și am fost surprins să realizez că doar acele momente în care am reușit să mă bucur de simplitatea vieții au rămas marcate pe răbojul  timpului meu. Ce important este să ne bucurăm de tot ceea ce facem: de muncă, de familie, de prieteni, de natura care ne înconjoară! Nici o clipă de bucurie pe care am pierdut-o nu o vom regăsi niciodată, nu?

Mi-a plăcut mult articolul despre respectarea cuvântului dat, şi am îndrăznit să scriu şi eu ceva despre cinste.
Există ceva ce nu se poate cumpăra cu bani? Da: cinstea!
Este o vorbă în popor: „dacă ai bani, poți să cumperi orice, totuşi sunt două lucruri pe care nu le poţi cumpăra chiar dacă ai bani: sănătatea şi cinstea.”
Pe lângă multe lucruri pe care le deţine un om, cinstea e cel mai de preţ lucru. Un om, oricât de sărac ar fi, dacă e cinstit  nu-şi va cerşi niciodată pâinea. Pentru că, deşi se pare că în ziua de azi nu prea există cinste, totuşi există oameni care apreciază acest lucru şi caută oameni cinstiţi.
E greu să fi cinstit într-o lume necinstită, dar de ce să renunţăm la un lucru aşa de preţ pe care nu am dat bani şi pe care îl putem avea?
Ce te costă să fii cinstit? De ce să iei ceva ce nu-ţi aparţine? De ce să trăieşti cu frica şi cu spaima „oare nu mă vede nimeni”?
Trebuie să învăţăm să dăm înapoi ceea ce nu ne aparţine de drept; trebuie să învăţăm să fim cinstiţi, iar dacă vom face aşa, atunci când va veni seara şi vom face o retrospectivă a zilei, vom respira ușuraţi că nu am trăit acea zi degeaba, că a mai trecut o zi în care am facut o faptă bună, iar somnul nostru va fi dulce şi liniştit.

Fides este o divinitate romană care simboliza respectarea cuvântului dat, a jurământului făcut, încrederea, cinstea şi buna-credinţă. Era înfăţişată ca o femeie foarte bătrână, cu părul alb. Emblema zeiţei avea ca simbol  două mâini care se strâng reciproc. Cultul pentru Fides a apărut probabil în timpul regalităţii romane, când poporul roman îşi constituia preceptele de bază ale societăţii sale. Zeiţa patrona atunci fidelitatea faţă de înţelegerile şi contractele încheiate. Preoţii îi aduceau sacrificii, având mâna dreaptă (simbolul înţelegerii şi asociaţiilor) înfăşurată într-o bucată de stofă. De altfel, şi monedele, având pe avers efigia zeiţei Fides, purtau pe revers acelaşi simbol al mâinii drepte, ca garanţie pentru respectarea contractelor.
Mai demult, când doi oameni băteau palma, era un act oficial.Cuvântul lor era mai presus de orice act parafat.
Respectarea cuvântului dat merge mână în mână cu încrederea. Cine nu îşi respectă cuvântul, este catalogat ca fiind un om fără onoare. Când eram mici, şi nu eram siguri de promisiunea celuilalt, întrebam: „pe cuvânt de onoare?”, iar dacă ni se răspundea: „da, pe cuvântul meu”, eram siguri că îşi va ţine promisiunea.
Acum, în loc de a bate palma sau de a ne da cuvântul de onoare, semnăm. Semnăm un contract de vânzare-cumpărare, o declaraţie sau un contract de muncă. E o dovadă scrisă că ne-am dat acordul cu privire la ceva.
Din păcate, în ziua de azi, chiar dacă oamenii au citit un contract de câteva pagini şi l-au semnat, puţini sunt cei care îl respectă în totalitate. „Sunt doar nişte hârtii!” spun unii.
Nu sunt doar nişte hârtii. E cuvântul tău, chiar dacă conţine 10 pagini. Cuvânt pe care, dacă nu îl respecţi, de la A la Z, după ce ai semnat, înseamnă nu numai că eşti infidel înţelegerii, dar nu mai eşti demn de încredere.
Societatea de azi tinde foarte mult spre superficialitate: „Ce are dacă am întârziat jumătate de oră? Am dat cuiva în cap?” sau „Ce are dacă ai stat toată ziua în casă,aşteptând telefonul meu? Pur şi simplu am uitat. Ce, a murit cineva?”
Nu, nu ai dat în cap, doar că ţi-ai încălcat cuvântul dat mie. Şi da, cineva a murit: onoarea ta.
Haideţi să încercăm să nu mai fim superficiali! Haideţi să arătăm că suntem oameni de onoare, chiar dacă societatea nu ne mai îndeamnă la asta! Haideţi să ne respectăm cuvântul dat, oricât de mic şi neînsemnat ar fi!

Bijuterii amanetCe trebuie să știm când cumpărăm aur:

– cel care vinde trebuie să aibă o autorizație specială de la A.N.P.C. (Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului), care trebuie să fie la vedere și trebuie să aibă viza anuală;

- bijuteriile trebuie să fie poansonate cu marca de titlu ( Ex: 585 la aurul de 14K ) și marca de garanție proprie a fabricanților, producătorilor, importatorilor, exportatorilor și, după caz, a vânzătorilor;

Scan10008

-în caz că lipsesc aceste două mărci, atunci trebuie neapărat să fie poansonată cu marca de certificare a A.N.P.C.

-trebuie să primim bon fiscal;

-trebuie să primim și un certificat de garanție care să ne ateste tipul bijuteriei, gramajul și caratajul.

Dacă sunt toate acestea, mai trebuie să vă convină prețul și modelul. :)

Spor la cumpărat!

 

Deși au trecut azi-mâine 22 de ani de la revoluție, încă nu am înțeles că suntem liberi să alegem. Putem alege firme cu produse și servicii de calitate. Cei care își mai aduc aminte, înainte de revoluție doreai să îți cumperi spre exemplu o pereche de pantaloni, aveai doar o singură opțiune: singurul magazinul de haine care vindea un singur model de stofă gri și demodată. De fapt, mai era și modelul de stofă albastră, de paznic. Azi avem o foarte mare diversitate. Azi avem și libertatea de a alege între o firmă bună și altele mai puțin bune. Azi putem să alegem între o firmă românească și una străină.

Tu ești liber să alegi! Ce alegi?

 

Mă întreb în fiecare zi de ce lumea continuă să aleagă produse și servicii de proastă calitate. Oare banii pe care îi avem în buzunar și urmează să-i cheltuim pe ceva, nu sunt munciți ca să ne permitem acest lux, să nu ne uităm pe ce-i aruncăm ? Eu cred că majoritatea, în aceste vremuri tulburi suntem cocoșiți de muncă pe 2 lei subțiri, nu? Atunci de ce să nu întoarcem acei bănuți cuiva căruia îi merită și chiar își dă sufletul să-i câștige? Nu am răspuns la aceste întrebări și sper să mă ajutați voi să mă lămuresc…

Când  este avantajos și necesar un împrumut? Cred că ne-am pus cu toții această problemă.

Un împrumut îl consider necesar doar atunci când ai de făcut o plată ce nu suportă amânare sau amânarea ei ar implica costuri mai mari decât cele ale împrumutului; și când ai nevoie de anumite bunuri vitale vieții (hrană, căldură, curent,etc).

Practic, împrumuturile rapide și pe termen scurt sunt necesare doar dacă sunt bazate pe o anticipare a plăților până la leafă. Dacă te împrumuți și pe baza unei garanții în  schimbul banilor, deja ești solvabil și n-ai grija dacă îți poți plăti împrumutul sau nu. Oricum rapiditatea și plata la timp iți acoperă pe deplin valoarea garanției.

În rest, pentru a împrumuta bani ce presupui doar că-i vei câștiga peste doi, cinci sau zece ani, consider că împrumuturile nu sunt necesare. Știți un vechi proverb din bătrâni: „Întinde-te cât ți-e plapuma”. În prezent nu știm ce ne rezervă ziua de mâine, darămite ce vom fi și ce vom câștiga peste douăzeci de ani.

Așa că este o vorbă în Maramureș: „Dacă-i musai, îi musai, dacă nu, nu”!

PS: Cuvântul „musai” înseamnă „neapărată nevoie”

Astăzi am avut o revelație. Am găsit soluția pentru a scăpa de o grămadă de „obligații”. Cu toții știm cum este să rămâi fără bani înainte de leafă și cum este să umbli pe la prieteni și cunoștințe (cu rușine) cu împrumutatul: „Vreau și eu 300 de lei până săptămâna viitoare, poți să mă ajuți? Hai că nu rămân dator!” Și vine ziua de salariu, mergi la prieten (cu rușine) cu banii, mai duci și un vin sau o cafea să nu mergi cu mâna goală; după o vreme te mai sună prietenul că are nevoie și el de o mașină că are ceva de adus de la țară, și mergi tu cu a ta și ți-o rupi toată, că doar ai avut o obligație și până la urmă te costă împrumutatul încă vreo 300 de lei.

Dar azi, cum vă spuneam, am primit un pliant pe care scria despre o firmă ce dă împrumuturi rapide pe baza unor garanții (bijuterii din aur) cu o dobândă de doar 30 de bani pe zi la 100 de lei împrumutați. De acum mă duc acolo , e ieftin, e rapid, e simplu și am scăpat și de rușine și de obligații!


Copyright SC BERTUS SRL. Toate drepturile rezervate