Mineral, la modul general, este orice compus din scoarţa pământului care conţine unul sau mai multe metale în compoziţia sa chimică. Aşadar, contrar a ceea ce cred unii, ceea ce aparţine regnului vegetal sau animal nu este un mineral.

Minereu este considerat orice conţinut metalic al ujnei roci sau substanţe din pământ care este destul de ridicat pentru a merita să fie supus topirii.

Sterilul reprezintă materialele fără valoare, separate de minereuri în procesul extragerii metalului dorit. Spre exemplu, jumătate dintr-o cantitate de minereu de fier poate fi alcătuită din compuşi de fier, iar cealaltă jumătate este împărţită între silicaţi de magneziu, aluminiu, calciu şi multe alte elemente. Toate acestea, în afară de fier sunt sterilul..

Topirea, când e vorba de metale,  înseamnă încălzirea minereului cu carbon (cocs) la o temperatură ridicată, în prezenţa fondanţilor (substanțe sau amestec de substanțe care se adaugă la topirea unui amestec de materiale pentru a coborî punctul de topire al acestora sau pentru a separa impuritățile, formând cu acestea o zgură la suprafața topiturii).

Bibliografie: Ionescu, Sorin; Drimer, Dolphi, Aventura metalelor, Bucureşti, Editura Albatros, 1986

Este posibil ca locuitorii Indiei să fi fost primii oameni care s-au împodobit cu diamante, deoarece cristalele se găseau frecvent în depunerile aluvionare din regiunea Golcondei.

Din diamante se confecţionau talismane şi amulete şi, tot în antichitate s-au născut primele bijuterii cu pietre montate în metal.

În celebra poveste 1001 de nopţi se spune despre o zonă sălbatică, cu prăpăstii adânci, înconjurate de stânci inaccesibile. Fundul râpelor era presărat cu diamante. Dar mii de şerpi veninoşi colcăiau printre nestemate. Orice om ar fi încercat să coboare pe stâncile abrupte, ar fi căzut pradă veninului cobrelor, iar vulturii s-ar fi ospătat cu leşurile lor.

Totuşi, oamenii au descoperit calea de a procura preţioasele pietre. Ei au observat că aceste pietre au proprietatea ciudată de a se lipi de grăsimi. La ce s-au gândit? Tăiau oile cele mai grase şi aruncau de sus, de pe creste, bucăţi de carne cu grăsime, pe fundul râpelor. Vulturii se repezeau după pradă, coborau în zbor până în adâncuri, luau în ghiare bucăţile de carne şi se ridicau cu ele pe culmi ca să le mănânce. Acolo rămâneau şi diamantele, care se lipiseră de carne şi pe care oamenii, apoi, le culegeau.

Această poveste, spusă în diferite variante, descrisă chiar şi de Marco Polo, are un sâmbure de adevăr. Pentru că, într-adevăr, diamantele aderă cu uşurinţă la grăsimi. Şi astăzi, pentru a separa diamantele din roca de zăcământ, se folosesc substanţe grase.

Bibliografie: Galia Maria Gruder, O istorie fascinantă a pietrelor preţioase, Bucureşti, Editura Titronic, 2004.

Cum am mai spus şi în alt articol, aurul este atât de valoros datorită proprietăţilor pe care le are: nu se oxidează, este maleabil şi ductil (adică poate fi întins în foi subțiri la temperatură inferioară aceleia de topire). De asemenea, culoarea plăcută şi strălucirea deosebită pe care o are aurul, îl face atât de valoros.

Preţul aurului, care este mereu în creştere, se datoreşte rarităţii sale. Tocmai de aceea, în industrie se folosesc cantităţi mici de aur, nefiind un metal care să definească dezvoltarea acesteia. Există o vorbă care spune că “Dacă întreaga suprafaţă a pământului ar fi alcătuită din aur, oamenii s-ar omorî pentru un pumn de argilă.”

În viaţa economică, aurul este o marfă intermediară, dar el serveşte mai ales ca “etalon”. Moneda are ca suport sigur aurul.

Aurul a fost şi va rămâne singura investiţie sigură. De aceea, pe timp de criză, când monedele par a fi fără nici un fel de rădăcină, multă lume investeşte în metalul preţios care nu se va devaloriza niciodată: aurul.

Bibliografie: Brana, Viorel, Sunt epuizabile resursele minerale?, Bucureşti, Editura Tehnică, 1983.

a) Pietre preţioase în categoria cãrora intrã diamantul, rubinul, safirul şi smaraldul, apreciate pentru frumuseţea şi durabilitatea lor, utilizate pentru confecţionarea bijuteriilor foarte scumpe;

b) Pietrele fine ce desemneazã toate celelalte pietre transparente sau translucide , mai putin valoroase, folosite în confecţionarea bijuteriilor mai putin costisitoare – acvamarinul, opalul, alexandritul, topazul, granaţii, zirconul, cuarţul fumuriu, cuarţul roz, ametistul, citrinul, ametrinul, tanzanitul, brazilianitul, hidenitul, kunzitul,  turmalina;

c) Pietrele ornamentale, translucide sau opace se utilizeazã pentru confecţionarea bijuteriilor comerciale – jadeitul, nefritul, turcoaza, lapislazuli, sodalitul, agatul, jaspul, azuritul, malachitul crizocolul, chiastolitul, florina, fenacitul, serpentinu;

d) Materii organice preţioase ce provin din regnul animal sau vegetal – perlele, coralul, chihlimbarul, fildeşul, bagaua.

Astăzi, lumea nu ar putea fi imaginată fără materiale metalice. Dacă se va ajunge să se exploreze alte lumi, acest lucru va putea fi realizabil tot cu ajutorul rachetelor şi navelor în construcţia cărora metalul joacă un rol esenţial.

Omenirea foloseşte din ce în ce mai mult metal. Dacă stăm să ne gândim, nu cu mult timp în urmă, producţia şi consumul de metal erau foarte mici. În mai puţin de două sute de ani, industria metalurgică s-a dezvoltat enorm şi rapid.

Originea obţinerii şi folosirii metalelor este atribuită, după unele date Egiptului, iar după altele, Chinei. Chinezii foloseau, în vremuri foarte îndepărtate cuprul, fierul, plumbul şi unele aliaje, în special bronzul. Zincul este cunoscut sub numele de metal chinezesc (sin – chinez). În Mesopotamia se cunoaşte extragerea fierului, a cuprului, a argintului şi a plumbului cu 3000 de ani î.e.n.

Pe teritoriul ţării noastre, prin descoperirile făcute în Dobrogea, Muntenia, Moldova şi Transilvania, este atestată prelucrarea aurului, a cuprului, argintului şi fierului încă din secolele XIII -  IX  î.e.n.

Oricum, metalele sunt acum indispensabile omului. Am putea face un exerciţiu de imaginaţie şi să ne gândim cum ar putea fi viaţa noastră fără metale. Pe mine mă duce cu gândul la “sapă de lemn sau de cauciuc”.

Bibliografie: Ionescu, Sorin; Drimer, Dolphi, Aventura metalelor, Bucureşti, Editura Albatros, 1986

Se ştie că aurul are proprietăţi anti – inflamatorii şi se foloseşte ca produse farmaceutice în tratamentul artritei. El nu intră în reacţii chimice în interiorul organismului uman. În soluţiile injectabile moderne, aurul ajută la reducerea durerilor reumatice.

Tocmai datorită proprietăţilor anti – inflamatorii s-au produs măşti pentru faţă care conţin aur. Asta pentru că s-a dovedit că aurul are efect pozitiv şi asupra pielii, dându-i elasticitate şi fermitate.

Chiar şi Cleopatra folosea măşti din aur. Aşadar, calităţile cosmetice ale aurului erau cunoscute încă din Antichitate.

Mai nou se fac chiar implanturi a unor fire se aur sub piele, care sunt aşezate într-o structură de tip “plasă”. Aceste fire  cu un grad de puritate de 99,99%, şi grosime de 0,1 mm susţin pielea şi stimuleaă producţia de colagen şi a fibrelor de elastină. În zona în care au fost implantate firele este stimulată apariţia de noi vase sangvine, iar astfel pielea devine mai fermă.

  O altă variantă  de întinerire cu ajutorul acestui metal preţios ar fi acupunctura facială efectuată cu ace placate cu aur.

La greci, aurul reprezenta lumina, cunoașterea și viața veșnică, dar și dragostea, bogăția centrul căldurii și strălucirea. Alchimiștii îl considerau secretul pământului.

Se spune că folosirea simbolului activează energiile benefice solare din corpul uman și echilibrează persoanele depresive sau leneșe.

Miturile egiptene spun că oasele zeilor erau din argint, iar carnea lor din aur, aurul reprezentând iubirea divină.

Lumina sfinților este, de asemenea,  aurită, arătând iluminarea și perfecțiunea absolută. Şi imaginile lui Buddha sunt aurite, ca și fun­dalul icoanelor bizantine.

Aurul este bivalent: poate fi cheia înțelepciunii, dar și povară, dacă vă lăsați pradă lăcomiei. Aurul poare ajuta omul să ajungă la cunoaștere și perfecțiune, însă numai dacă gândurile și sufletul său sunt curate.

Se spune că cei ce zilnic poartă bijuterii sau ornamente din aur au un curaj mai mare şi li se dezvoltă capacitatea de a-i conduce și coordona pe ceilalți. De asemenea, cei ce poartă lanțuri sau

coliere din aur,  au mereu o stare optimă a sănătății, sunt  mai încrezători în forțele proprii și a mai optimiști, astfel ei evoluând mereu şi urcând pe scara socială.

Aurul reprezintã unul dintre cele mai preţioase metale din lume, el fiind folosit într-o gamã largã de industrii, printre care electronicã şi medicinã.

Preţiosul metal se foloseste la scarã largã în electronicã: 150 de tone de aur sunt consumate, în fiecare an, în aceasta industrie. Aurul este un excelent conductor de electricitate şi reflectã cãldura, iar aceste calitãţi îl fac incredibil de folositor în electronicã şi telecomunicaţii. Există aur în telefoanele mobile, în calculatoarele de buzunar, în computerele de pe birou, dar şi în echipamente mult mai complexe, precum rachete sau componente ale avioanelor ori rachetelor.

Aurul este folosit în producerea multor echipamente medicale, iar unele combinaţii care conţin aur s-au dovedit deja eficiente în tratarea unor boli precum artrita, reumatismul, inflamaţiile sau chiar cancerul. Sã nu uităm de aurul folosit în stomatologie şi nici de firele de aur folosite în producerea stimulatoarelor cardiace ori implanturilor.

După cum scrie Biblia, şarpele a apărut odată cu facerea omului, fiind păcatul primordial, deoarece a păcălit-o pe Eva.

Totuşi, trebuie ţinut cont de faptul că din şarpe se extrag multe substanţe care se folosesc pentru produse utilizate în terapii aplicate omului.

Şarpele, în Egipt este simbolul înţelepciunii. Două vipere care susţin un soare era emblema lui Horhat, zeul înţelepciunii. Când şarpele îşi prindea coada în gură, reprezenta eternitatea.

În India, şarpele era răsucit în jurul unui copac. Piton, zeul şarpe, era adorat profetic, iar trepiedul de la Delphi era un şarpe cu trei capete, din aur.

Simbolul şarpelui Uroboros, un şarpe care îşi înghite coada, era folosit de alchimişti (cei care studiau transformarea metalelor obişnuite în aur). Alchimia avea ca obiectiv descoperirea elixirului prin cre omul poate dobândi viaţa veşnică. Şarpele Uroboros reprezintă ideea ciclicităţii şi a continuităţii. Simbolizeză timpul, din care izvorăşte înţelepciunea.

“La sfârşit este începutul” ar fi interpretarea în latină a cercului.

În vise, apariţia şarpelui nu e întotdeauna bună. Şarpele, în subconştient simbolizează temerile,  grijile de care nu suntem conştienţi sau pasiunile interzise. Dacă visaţi un şarpe de care vă e teamă, înseamnă că aveţi un duşman care lucrează împotriva dumneavoastră. Aşa că încercaţi să vă alungaţi teama de şarpe.

Dacă în vis reuşiţi să omorâţi un şarpe, înseamnă că vă învingeţi duşmanii.

Şarpele mai înseamnă şi vindecare, dacă îl visaţi că vă atinge pielea.

După moartea Regelui Carol I, în septembrie 1914, tronul României a fost moştenit de către Ferdinand (născut şi crescut în Germania), fiul fratelui mai mare al lui Carol I. Ferdinand,  în numai 13 ani de domnie, dintr-un “necunoscut”,  avea să devină un mare Rege, supranumit fie “Întregitorul”, fie “Loialul” pentru felul în care şi-a dedicat viaţa patriei sale.

Ferdinand s-a căsătorit, pe data de 10 ianuarie 1893, cu Maria de Edinborough, din Familia Regală a Angliei. Împreună au avut 6 copii, cel mai mare, botezat Carol, urmând să devină Regele Carol al II-lea.

Sarcina de a decide soarta României în primul război mondial i-a revenit tocmai Regelui Ferdinand. În timpul războilului mondial, Regele Ferdinand a luat o hotarare dramatică: intrarea României în război împotriva ţării sale natale, Germania.  Deşi familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborându-se steagul de doliu, Ferdinand nu şi-a pierdut sperantele. Astfel, el a refuzat sa ratifice pacea separată intre Puterile Centrale şi Romania.

Regele Ferdinand, împreună cu Regina Maria, supranumită “Mama răniţilor” şi-au sacrificat liniştea, sănătatea şi confortul şi s-au pus întru totul în slujba ţării şi a poporului.

În cele din urmă, situaţia s-a schimbat în cursul anului 1918, când s-a născut  România Mare. Ferdinand s-a întors triumfal la Bucureşti, în fruntea armatei sale, trecând pe sub arcul de triumf, întâmpiant de populaţia entuziastă.

Printre obiectele de valoare legate de Regele Ferdinand şi Regina Maria pot fi menţionate: sceptrul Regelui, coroana Reginei Maria, o brăţară de aur şi o broşă din platină, tunica şi revolverul Regelui Ferdinand, costumul de soră de caritate purtat de regină pe front, casca de campanie şi tunica Ecaterinei Teodoroiu şi multe altele.

Coroana Reginei Maria a fost comandată de Parlamentul României pentru ceremonia încoronării de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922. Ea a fost realizată la Paris de către Casa de bijuterii Falize, fiind din aur masiv din Transilvania. Pe ea sunt montate pietre preţioase: rubine şi smaralde şi pietre semipreţioase: ametiste,  turcoaze şi opale.

Pe atunci, Regatul României era un stat respectat în Balcani şi în Europa. Monarhia şi deviza erau: “Nihil sine Deo:” adică: “Nimic fără Dumnezeu.”

Se poate trage o singură concluzie: cu conducători care au credinţă în Dumnezeu şi care îşi sacrifică totul pentru ţara şi poporul pe care îl slujesc, putem fi respectaţi din nou. Conducătorii sunt în slujba poporului, nu poporul îi slujeşte pe conducători.

După cum se vede şi în imagine, mâine, la Sighet, de la ora 10:00, pe Stadionul Municipal Solovan, se va desfăşura concursul “Lovitura de ţurcă”. Poate să participe oricine are peste 18 ani şi, dacă din trei lovituri una este ţurcă (adică dacă reuşeşte să lovească ţurca cu bastonul şi s-o trimită la o distanţă de peste 50 de metri), va primi pe loc 100 de lei. Taxa de participare e doar 5 lei, aşa că merită să încercaţi.

Va fi o adevărată distracţie, aşa că BSG Amanet, alături de toţi ţurcaşii vă aşteaptă mâine pe teren.

Trufa se dezvoltă în sol, la adâncimea de 3-15 cm, şi are forma unui tubercul de cartof, rotundă sau ovoidă, cu protuberanţe sau circumvolutţuni mari, de formă poligonală. Diametrul este de circa 4-12 cm, iar greutatea între 100-200 g.  Învelişul exterior este gros, de culoare închisă, neagră-albastruie, neagră-brună, violacee sau albă. O dată recoltate, acestea trebuie ambalate şi congelate, pentru că altfel acestea se alterează în mai puţin de 4 zile.

Recoltarea lor este foarte dificilă, deoarece aceste ciuperci nu se văd cu ochiul liber, de aceea în trecut căutătorii foloseau porci care identificau locul şi sapau după trufă. Însă în cele mai multe cazuri trufele nu ajungeau în mâna căutatoriilor, deoarece porcii le mâncau pe loc, odată găsite. De aceea, acum se folosesc câinii special dresati pentru a căuta trufe. Un asemenea exemplar canin costă între 5000 si 7000 de euro. Dar  câinele  trebuie să fie însoţit şi de un bun cunoscător al locurilor unde cresc aceste ciuperci.

Există şi în ţara noastră acest soi de ciuperci, numai că foarte puţini dintre români ştiu acest lucru. Căutarea trufelor este  liberă în România, nefiind restricţionată de nici o lege, încă.

Aceasta este una dintre marile comori care se  găsesc pe teritoriul României, să sperăm că va fi exploatată într-un mod bun, şi nu abuziv de către unii… Şi cât de curând să se bucure şi românii de aceste bunătăţi ale naturii.

În restaurantele occidentale se foloseşte frecvent această ciupercă, fiind considerată una dintre cele mai scumpe delicatese, datorită gustului extrem de puternic şi de rafinat, bucătarii făcând o adevarată artă din prepararea lor. Cele mai vestite bucătării care prepară această delicatesă se găsesc în Franţa şi Italia.

În Franţa, lângă Agen, o căţea prepelicar pe nume Totuna a fost scoasă la plimbare de stăpânii săi, pe proprietetea lor. La un momentdat, căţeluşa începuse să se joace pe lângă un stejar gros şi nu a mai vrut să plece de acolo. A început apoi să sape cu lăbuţele în pământ, de parcă ar fi fost vreun os vechi îngropat acolo. A mers la stăpân apoi şi a lătrat la el, încercând să-l ducă la locul unde a săpat. Ce a găsit ea era de fapt o casetă plină cu bani de aur şi cu bijuterii de origine spaniolă.

Tot un animal a fost şi cel care a descoperit comoara cu care s-a construit, la noi în ţară, lângă Arad, Mănăstirea Hodoş – Bodrog.

Se spune că, în acele vremuri, era o cireadă de vite care păștea. Printre acestea era și un taur uriaș, pe care îl chema Hodoș. Acest taur, zi de zi mergea și săpa cu coarnele lângă un pârâu, și numai o văcăriță îl putea stăpâni şi duce seara către casă.
Trecură săptămâni întregi de când taurul tot săpa și, într-o seară, nicidecum nu a vrut să plece din locul respectiv. Atunci, văcărița l-a lovit ca să plece odată, dar taurul, întorcându-se, a împuns-o cu coarnele, iar aceasta a murit. Oamenii au omorât taurul, dar s-au gândit apoi să meargă să vadă totuși ce tot săpa acolo. Mergând la fața locului, oamenii au văzut că se vedea ceva ieșit din pământ. Săpând puțin, și-au dat seama că este colțul unei icoane. Atunci au săpat cu grijă în continuare și au găsit o icoană imensă cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus, iar lângă icoană, o căldare plină cu galbeni de aur. Atunci s-au sfătuit toți oamenii acelor locuri, și din acei galbeni au zidit o mânăstire, căreia i-au pus nume Hodoș- Bodrog şi care există şi astăzi.

Culorile se pot folosi la vindecări, fiind o terapie naturală, fiind capabile să reechilibreze psihicul într-o manieră foarte blândă.

Culorile pietrelor de la bijuteriile pe care le purtăm, nu ni le alegem întâmplător. În subconştient, ştim că acea culoare ne ajută.

Fiecare dintre noi are culori diferite în aură, iar culoarea aurei tale spune ceva despre tine şi despre personalitatea ta.

De asemenea, când cineva merge să cumpere flori pentru o anumită persoană, asociază culorile florilor cu cel/cea căruia i le va dărui.

Datorită culorilor, şi îmbrăcămintea ne poate ajuta să ne simţim mai bine. Atât veşmintele, cât şi pietrele preţioase, semipreţioase sau sticla colorată, pot ajuta la echilibrare prin intermediul proprietăţilor acestora.

Iată şi semnificaţia culorilor:

• roşu aprins: agresivitate, supărare, tendinţe spre suicid
• roşu pal: epuizare excesivă
• galben închis: tiranie, tendinţe de posesivitate şi gelozie
• galben deschis: persoană evoluată, cu sănătate foarte bună
• albastru închis: intelect deosebit
• albastru deschis: creativitate, logică, comunicare bună
• verde închis: persoană cu capacităţi mari de a vindeca
• verde deschis: bunăvoinţă, milă, iubire
• indigo: deschidere spre spiritualitate şi putere mentală
• mov deschis: fantezie, evoluţie spectaculoasă, boli de stomac, spiritualitate
• alb: curăţenie spirituală deosebită
• gri: tristeţe, depresie psihică, tendinţe de suicid, magnetism
• negru: blocaj. Negrul e de preferat să nu fie folosit. În popor, negrul era asociat cu boli grave sau moarte.

Cu multă căldură, echipa BSG!

“Într-un moment de cumpănă al vieții mele, mergeam, îngândurată pe drum cu lacrimi în ochi că veneau sărbătorile de iarnă și nu aveam ce să le ofer copiilor mei. Noi suntem oameni modești, care trăim din salariu. Eu, fiind bugetară, mi s-au tăiat toate bucuriile de până atunci. În acel moment am ridicat capul și am văzut plăcuța voastră: <<Ai aur? Nu-l ține în sertar! Fă-ți un plin la buzunar!>>. Atunci mi-am scos inelul de pe deget, mi l-am amanetat și am făcut sărbătorile frumoase copiilor mei. Vă mulțumesc că existați!”

“Nu este încă data majoratului, mai aveți 5 zile până atunci.Nu mă aștept să câștig, pentru că posibilitatea este foarte mică. Sunt o mulțime de oameni care o să vă trimită mesaje fel de fel,care să vă impresioneze cât mai mult, astfel încât să poată să se claseze pe primele locuri. Nu intenționez acest lucru, însă nu vreau să fiu ipocrită să spun că nu mi-aș dori. Bineînțeles că mi-aș dori, însă dacă nu va fi posibil, vreau măcar să vă felicit că ați ajuns la această vârstă frumoasă şi că datorită dumneavoastră, a tuturor celor care conduceți această firmă sau a celor care lucrează pentru dumneavoastră, mulți oameni de rând care s-au aflat în impas au găsit în voi o rezolvare a problemelor.

Vă felicit discreția, profesionalismul de care dați dovadă atât dumneavoastră, cât și angajații dumneavoastră, aceștia din urmă oferindu-ne ori de câte ori am avut nevoie, informații precise și la subiect despre orice problemă.

Întotdeauna am fost tratată respectuos și am ajuns să merg cu drag ori de câte ori am avut nevoie, pentru că am știut că mă vor întâmpina niște oameni deosebiți. Nu vă mai laud pentru că o vor mai face și alții, doar atât am vrut: să vă felicit pentru ceea ce faceți,anii aceștia de funcționare fiind dovada pură a faptului că sunteți dedicați în tot ceea ce faceți și anume ajutați și faceți oamenii mai fericiți. La mulți ani BSG Amanet și vă urez ani mulți de acum încolo! Multă sănătate tuturor, căci asta este cea mai importantă!”

“Îți mulțumesc, BSG, că mi-ai fost alături de majorat, ziua în care am împlinit vârsta necesară ca sa te cunosc. Îți mulțumesc că mă ajuți să-mi scot prietena în oraș atunci când pretențiile femeilor mă depășesc, îți mulțumesc că m-ai ajutat să îmi înmatriculez mașina după 6 luni de stat în fata blocului, îți mulțumesc că nu m-ai lăsat să “uit” de Ziua Mamei și îți mulțumim că ne ești alături în momentele când ne depășește criza. La Mulți, Mulți Ani!!!”

“Vreau să uit durerea sufletească pricinuită de neputința financiară de a-mi scoate de la amanet bijuteriile de familie, pe care le-am pierdut într-un moment de impas al vieții. Mi-ați fost de mare ajutor când, în schimbul lor, m-ați ajutat cu bani și nu m-ați judecat, nu m-ați umilit și nu m-ați “bârfit” cu neamurile, cu vecinii și cu “prietenii”. Nu pot să uit că persoana căreia i-am încredințat, în schimbul unei sume de bani, agoniseala de o viața, a lăcrimat odată cu mine. Atunci am știut că am dobândit un prieten sincer și adevărat. Cei avuți până atunci m-au considerat “un paria ” al societății pentru că eram la fel de săracă precum erau și ei.

Vă doresc să dăinuiți mulți ani și să nu fiți nevoiți niciodată să vă amanetați sufletul. Al meu încă este amanetat la d-voastră, dar știu că este pe mâini bune.”